AZI AU TRECUT 3 ANI DE CAND NU-L MAI AM PE BUNICUL Fiecare dintre noi are un bunic. Sau cel putin are amintiri in care un bunic cu barba alba, parca rapit din povestirile lui Ispirescu, sta pe prispa si isi ridica sprancenele cand aude glasurile nepotilor. Bunicul ramane o figur marcanta a copilariei noastre, indiferent de cine suntem noi. Eu pe bunicul meu il mai am aproape. Sunt norocoasa. Si acum, la 30 de ani simt nevoia sa ma mai stranga in brate, sa il mai trag de barba sau sa ii spun pe acelasi ton de acum 15 ani: Bunicule, unde zboara pasarile. Cu acelasi glas ragusit, cu acelasi zambet senin pe chip imi raspunde de fiecare data: Se duc acasa, nepoate, se duc acasa. Copila fiind, obisnuiam sa ma cuibaresc in pat langa el, in noptile friguroase de iarna. Acum nu mai fac lucrul asta. Nu mai am timp. Daca mi-a marcat ceva copilaria, au fost emisiunile de la radio pe care le ascultam impreuna cu bunicul. Era, inainte de toate, prietenul meu. Era cel mai bun prieten al meu. M-a invatat ce inseamna lipsa de comunicare si cat de mult poate dauna un cuvant aruncat la nervi. Curiozitatea ma invingea de multe ori. Si avea rabdare ca de fiecare data sa imi raspunda. M-a invatat ce e bunatatea, altruismul. Parca il vad si acum cum statea la masa, cu ochelarii lui negri pusi pe nas, citindu-mi ziarul. Asa am invatat si eu sa citesc. Motaia pe fotoliu co ochelarii pe piept, doar de teama sa nu se puna in pat sa ma trezeasca. De multe ori stateam si il urmaream cum doarme. Nu conta ca venea de la munca nebarbierit. Nu conta ca e obosit. Era bunicul meu. Si intotdeauna dormeam cu el. Cu bunica am avut o relatie obisnuita. Nu ne certam, nu vorbeam prea multe. Dar cu bunicul era altfel. Vroiam sa fie doar al meu. Eram geloasa ca trebuia sa plece. Vroiam sa plec si eu cu el. Nu conta unde mergem. Eram doar noi doi. Doi prieteni vechi de cand lumea. Intotdeauna isi gasea timp pentru mine. M-a invatat ca familia e foarte importanta. M-a invatat sa ii iubesc si pe dusmani. M-a invatat ca in viata trebuie sa vrei tot timpul mai mult. Si ca niciodata nu esti invins decat atunci cand te consideri invins. Oh, Doamne, cate prostii am facut cand eram mica. Si a gasit puterea sa treaca peste toate. Ma inveselea cand eram trista, ma apostrofa cand mai faceam cate o boacana. Orice imi spunea, nu conta. Era bunicul meu. Am crescut, am plecat si…mi-e dor de el. Ma intreb daca isi mai aduce aminte de nazdravaniile pe care le-am facut atunci. Imi spunea ca un bunic stie totul. Si eu il credeam. Inca il mai cred. Si poate ca daca nu as fi atat de preocupata de rutina cotidiana, mi-as aminti sa ma mai duc si pe la el. Asa, sa mai dorm odata in patul lui, sa il inghesui la perete doar pentru ca mie imi place sa dorm la margine. Cred ca plec acasa. Mi-e dor de prietenul meu. Asa ca ma duc sa ma cuibaresc langa bunicul meu. Nu esti niciodata prea mare sa dormi cu bunicul…cel putin eu nu sunt... Doamne te-am rugat de Craciun, sa iei ani din viata mea si sa-i dai bunicului meu,... era cel mai frumos cadou de Craciun pe care mu-l puteai face....dar n=ai facut-o, si toata viata am sa intreb... de ce...?????

LACRIMI PENTRU TATA

Au trecut 3 ani de cand a murit tata. Văd şi aud prima bucată de pământ care se sparge la atingerea sicriului... prima lopata... a doua. Pământul îmi fugea de sub picioare. Era un fel de refuz de a îmi trăi drama existenţială, refuzam să vad cum tatăl meu devine una cu pamantul, dar prea tarziu... mintea mea a înregistrat totul. Imaginea aceea luciferică mi-a revenit în gand zi şi noapte. Nu mă lăsa să dorm. Dar a doua zi constatat cu uimire că lumea a uitat deja ce s-a întâmplat, că şi-a reluat cursul obişnuit. Mi-am dat seama că de fapt tot ceea ce s-a întamplat conta numai pentru mine şi pentru nimeni altcineva. Eu eram cea afectată care refuza faptele, doar eu simţeam trăiri apocaliptice care imi încercau neîncetat sufletul. Am constatat ca de fapt ceea ce mi s-a întamplat nu a afectat în nici un fel derularea normală, firească a activităţii întregului cosmos. Pentru acesta, moartea era doar ceva ce trebuia să se întâmple, pentru mine era în schimb tragedia care mi-a schimbat radical viaţa. Ploi de lacrimi nu mi-au putut stinge dorul de tata. Mii de remuşcări, învinovăţiri, acuzaţii mă bântuiau în fiecare noapte. Tata a plecat chiar in momentul cand am invatat sa-l inteleg, sa-l iert, sa-l accept asa cum era. Acum stiu, am doi îngeri: îngerul păzitor dat la naştere de Dumnezeu şi tata.

marele adevar

Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii “ nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniuluiâ€. Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...) Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%. In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc. Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase. Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului. 26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri.(de ce guvernantii nostrii permit ?!) Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri. La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii. Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National. Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national. Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO. Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman. Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

Sunt cetăţean al unei foste ţări...de Lucian Avramescu

Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul că buletinul naşterii mele este fals.

M-am născut într-o ţară care nu mai e.

România am zis?

Care România?

La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri.

M-am uitat la un interviu televizat, pe Antena 3, cu istoricul Giurescu.

Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale, vorbea despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice.

Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi.

Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd.

Chiar surdomut.

Unui popor care deja nu mai e.

Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale?

Nu vezi că suntem morţi?

Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii.

Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile.

Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori.

Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei.

E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.

Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel (Băsescu), nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi în­tâmplător luate de Hitler, ci dă Ro­mânia.

Nu observaţi că România nu mai e?

Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă.

Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc.

Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bu­cureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare.

Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional?

Să fim serioşi.

Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii?

Aş!
Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute.

Vrea să câştige şi următoarele alegeri.

Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă.

Da, i-l recunosc.

Chiar şi me­ri­tul de a fi reformat sănătatea.

Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate.

Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş.

Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică.

Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi.

Da, îi recunosc "re­alesului" toate meritele reformiste.

Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică.

Ei bine, el a reuşit.

Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie.

Contaţi pe el!

curiozitati

Stiati ca ...

1.Cercetarile arata ca tantarii sunt mult mai atrasi de persoanele care tocmai au mancat banane.
2.Sughitul trece daca tineti mainile in apa foarte rece sau daca va zgariati lobul urechilor cu unghia?
3.O pisica in casa inseamna scaderea tensiunii arteriale si ca urmare a riscurilor unei boli cardiace?
4.O persoana este cu circa 6mm mai inalta pe timp de noapte?
5.Un stranut are o viteza de peste 965 km/h?
6.Prima masura de contraceptie cunoscuta in istorie a fost folosirea excrementelor de crocodil de catre egipteni in anul 2000 i.Hr?
7.Bobul de strugure este o mica bomba daca e pus in cuptorul cu microunde?
8.Creierul omului de Neanderthal era mai mare decat al nostru?
9.Plamanul drept primeste mai mult aer decat cel stang?
10.Este imposibil sa stranuti cu ochii deschisi?
11.Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a mentine o greutate de 80 de kg?
12.Pentru a putea citi harti, trebuie sa ai ceea ce se numeste "abilitate spatiala", pe care majoritatea barbatilor o au bine dezvoltata spre deosebire de femei
13.Unele paste de dinti contin antigel si majoritatea sunt toxice, de aceea se recomanda sa nu inghititi?
14.Cea mai intrebuintata leguma din lume este ceapa
15.Servetelele nazale au fost initial folosite ca bandaje in Primul Razboi Mondial?
16.In anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua cauza de deces, se arata intr-un raport al OMS din cauza poluarii, alimentatiei chimizate si mutatiilor genetice la plante.
17.70% din oameni se tem mai mult de paianjeni decat de moarte;
18.Fructele culese in orele de dimineata sau de seara sunt mult mai gustoase decat cele culese la amiaza.
19.Montpelier, Vermont este singura capitala de stat american fara vreun McDonald's.
20.Celulele moarte ale pielii constituie aproape 60% din praful pe care il stergem de pe mobile.
21.Scaunul electric a fost inventat de un dentist
22.Prima femeie din Europa care a fumat a fost regina Caterina de Medicis, pentru ca a fost convinsa de astrologi si prezicatori ca tutunul ii va revigora tenul?
23.Fiecare persoana are o amprenta unica a limbii, asa cum sunt si cele ale degetelor?
24.Feniletilamina produce o usoara stare de visare si este produsa de catre creier in momentul in care doi oameni sunt indragostiti, iar aceeasi substanta se gaseste si in ciocolata?
25.In 1987, American Airlines a economisit 40.000 $ eliminand cate o maslina din fiecare salata servita celor care stateau la business class?
26.Durata de viata a unei papile gustative este de 10 zile?
27.Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani.
28.Intamplarile cele mai frecvente in vise sunt: caderile; esecurile repetate in desfasurarea unor actiuni; activitati legate de locul de munca sau de scoala; experientele sexuale; persoana care doarme se viseaza ca fiind urmarita sau atacata de cineva?
29.Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor?
30.Atunci cand ne lovim intr-un anume loc din zona cotului resimtim o durere acuta. Aceasta se datoreaza faptului ca pe aici trece nervul cubital, pozitionat de-a lungul osului humerus. Se considera ca aceasta ar fi o scurta forma de paralizie.

Salvo Nicolosi - Telefonata d'ammore

Trăieşte total, trăieşte cu pasiune... În felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.

IN TIMP INVETI -Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...